Biserica fortificată din Hărman - Honigberger Kirchenburg

                                                            imagini om bun
Nu departe de Braşov, la doar zece kilometri, în curbura Carpaţilor ajung în mica şi  cocheta aşezare numită Hărman. Străzi largi, cu trotuar, care parcă-mi arată direcţia spre centrul aşezării, case frumoase cu porţi mari săseşti.
Îmi trece prin minte aceiaşi întrebare. De fiecare dată!
O fi cu supărare dacă bat la poartă?
... Spun frumos bună ziua şi rog să mă lase să văd ce-i în spatele intrării!
Am intrat în astfel de gospodării şi de fiecare dată am rămas uimit. E un mic rai, ascuns privirilor curioase ale călătorilor.
Ajungem la cetate şi aici ne întâmpină gazda, un domn foarte amabil. Ne răspunde la întrebări. Multe şi probabil banale. Ştie povestea fiecărui colţişor al locului.


Istoria Hărmanului se leagă de prezenţa Ordinului Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râşnov şi Sânpetru.



Prima atestare documentară a aşezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii.
Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune:
...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Țara Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) și Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele….


Zidul de incintă al cetăţii are o formă ovală, asemănătoare cu cea de la biserica evanghelică din Prejmer, fiind înalt de 12 metri şi întărit cu şapte turnuri de apărare, dintre care unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoală topită asupra asediatorilor. În anul 1552, voievodul Moldovei Ştefan Tomşa a asediat cetatea Hărman fără succes.
În 1493 biserica a fost pictata în frescă, pentru ca mai târziu, odată cu trecerea la protestantism, să fie acoperită cu tencuială. Astăzi se mai pot vedea urme ale picturii în golurile ferestrelor originale romanice, însă numai din exterior. Mult mai valoroase sunt însă frescele din al doilea etaj al turnului de est, executate la sfârşitul secolului al XV-lea si scoase parţial la lumină abia în 1920. Alte picturi au fost descoperite sub tencuială prin anii '90. Scenele din viaţa Fecioarei Maria, Crucificarea, Judecata de Apoi şi figurile de sfinţi reprezintă o combinaţie de elemente gotice şi renascentiste cu teme bizantine ale orientului.

Hărmanul, ca orice aşezare care se respectă, are legendele sale. Se povesteşte că la începutul veacului al XVIII-lea, după pierderea bătăliei de la Poltava, regele Suediei, Carol al XII-lea a trecut pe aici cu restul trupelor sale. Impresionaţi de buna primire, soldaţii suedezi au donat bisericii o sumă mare de bani, cu care în 1714 s-a montat în biserică o noua orgă. Se spune că şi altarul a fost donat de soldaţii suedezi. Această legătură s-a păstrat peste veacuri, prin vizitele turiştilor din Suedia.

Cetatea poate fi vizitată de marţi până sâmbătă, între 9 şi 17 şi duminica, între 10 şi 17.
Preţul unui bilet este de 2 lei.

Hartă                                         click pentru a mări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu